Definita cuvantului defaimă
defáimă (-me), s. f. – Ponegrire, calomniere. Lat. *diffamia (Pușcariu 495; Rosetti, I, 165), format ca infamia. Este cuvînt înv. și rar. În general, cercetătorii preferă să plece de la vb. *diffamāre, prin intermediul unei var. pop. *diffamiāre (Lambrior 372; Candrea-Dens., 477; Tiktin; Candrea). – Der. defăima, vb. (a ponegri, a calomnia, a discredita), apare din sec. XVII; defăimător, adj. (care defăimează). Cf. faimă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu defaimă
SUBSIDÉNȚĂ s. f. 1. (met.) mișcare de coborâre a unor mase de aer atmosferic, însoțită de încălzirea acestora. 2. scufundare lentă și progresivă a fundului unui bazin sau a unei depresiuni, odată cu sedimentarea acestora. ◊ proces de coborâre lentă a suprafeței solului ca urmare a pierderii unor componente ale acestuia. (< fr. subsidence, lat. subsidentia) Vezi definitia »
POTROÁCĂ, potroace, s. f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial și adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival și adverbial) Foarte sărat. 3. (Bot.; reg.) Țintaură. [Var.: potróc s. n.] – Din rus. potroh, magh. patroh. Vezi definitia »
EVIDÉNȚĂ s.f. 1. Caracterul a ceea ce este evident; certitudine, claritate. ♦ Ceea ce apare clar sau atrage atenția. ◊ A scoate în evidență = a reliefa, a sublinia, a remarca. 2. Înregistrare, însemnare a tot ceea ce ține de o activitate, de o chestiune etc. [Cf. it. evidenza, lat. evidentia]. Vezi definitia »
ARAHNOIDÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a arahnoidei. [Pron. -no-i-. / < fr. arachnoïdite]. Vezi definitia »
balércă (balérci), s. f. – Butoi. Rut., rus. barylka, pol. barilka (Cihac; DAR), din sl. barilo, ngr. βαρέλι, care provin din lat. med. barillus; cf. sp., cat., port. barril, fr. baril (REW 1038). Vezi definitia »