obiéct (obiécte), s. n. – Lucru. Lat. obiectum (sec. XIX). – Der. (din fr.) obiecta, vb.; obiectiv, s. n.; obiectiva, vb.; obiectivitate, s. f.; obiecți(un)e, s. f. Vezi definitia »

CONTRASUBIÉCT s. n. melodic care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. (după fr. contre-sujet) Vezi definitia »

ADÚCT s. n. amestec cristalin în care o substanță este înglobată în altă substanță. (< fr. adducte) Vezi definitia »

LACTOFRÚCT s.n. Produs alimentar dietetic, fabricat pe bază de lapte smântânit amestecat cu zahăr, sucuri de fructe etc. [Et. incertă]. Vezi definitia »

INTELÉCT, intelecte s. n. Capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. – Din fr. intellect, lat. intellectus. Vezi definitia »