TULBURÁRE, tulburări, s. f. Acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei. 1. Pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților). 2. Învolburare a unei ape, a atmosferei etc.; fig. neastâmpăr. 3. Fig. Neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție. ♦ Mânie, furie. 4. Fig. Tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală. 5. Fig. Dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice. [Var.: turburáre s. f.] – V. tulbura. Vezi definitia »

Care ocoleste Vezi definitia »

îngălmăcíre s.f. (reg., înv.) încurcătură, dezordine, zăpăceală, învălmășeală, confuzie. Vezi definitia »

FĂCĂLITOÁRE, făcălitori, s. f. Lingură mare, cu găvanul găurit, folosită la stână pentru separarea urdei de zer. – Din făcăli (puțin folosit) + suf. -(i)toare. Vezi definitia »

ÎMPLÂNTÁRE, împlântări, s. f. Acțiunea de a (se) împlânta și rezultatul ei; înfigere: p. ext. fixare, înțepenire. – V. împlânta. Vezi definitia »