ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect încovoiat în formă de arc. – Din arcui + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

ANTIENZÍMĂ s.f. Substanță sau amestec de substanțe care împiedică activitatea unor enzime. V. antiferment. [Pron. -ti-en-. / cf. fr. antienzyme]. Vezi definitia »

-OSTÓZĂ elem. „osificare, calcifiere”. (< fr. -ostose, cf. gr. osteon, os) Vezi definitia »

TERÍNĂ s.f. (Franțuzism) Supieră de pământ ars. ♦ Vas de pământ pentru încolțirea semințelor în floricultură. ♦ Vas de pământ în care se fierbe sau se păstrează carnea. [Cf. fr. terrine, it. terrina]. Vezi definitia »

puricioásă s.f. (reg.) 1. puricariță (v.). 2. iarbă-roșie. Vezi definitia »