pontuí, pontuiésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se ciorovăi, a se ciondăni. 2. a spune ceva pe ocolite, a face aluzie la ceva. 3. a da partea care i se cuvine cuiva din ceva. Vezi definitia »

îngâtuí, pers. 3 sg. îngâtuie, vb. IV (reg.) 1. (despre lupi) a rupe oilor gâtul cu gura; a gâtui. 2. (refl.) a vorbi încurcat și repede. Vezi definitia »

pălătuí¹, pălătuiésc, vb. IV (reg.) 1. a locui într-un palat, ca într-un palat; a trăi din belșug. 2. a locui împreună cu cineva. Vezi definitia »

vătuí² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă Vezi definitia »

mrejuí, mrejuiésc, vb. IV (reg.) 1. a urzi (planuri). 2. a mreji. 3. a lega prost un snop. Vezi definitia »