Definita cuvantului divan
diván (-nuri), s. n. – 1. Canapea, pat turcesc. – 2. Consiliu, sfat. Mr. divane. Tc. divan (Roesler 591; Șeineanu, II, 158; Lokotsch 526), din arab. diwān › sp. aduana (Egiulaz 61); cf. ngr. διβάνι, ντβάνι, bg., sb. divan, fr. divan, sp. diván. În Principate, la începutul sec. XIX, divanul cuprindea: a) Divanul judecătoresc, tribunal civil și contencios; b) Al doilea Departament, pentru cauze mai puțin însemnate; c) Departamentul Trebilor străine, Afacerile Externe; d) Departamentul Afacerilor criminale, tribunal criminal. Der. divăni, vb. (Trans., Banat, a vorbi, a sta la taifas; a se sfătui), din sb. divaniti; divanist, adj. (care aparține divanului); divanit, adj. (propriu tribunalului). Comp. divan-ceauș, s. m. (ștafeta divanului); divan-chiatip, s. m. (copistul divanului); divan-efendi, s. m. (secretarul divanului); divan-sarai, s. n. (palatul divanului), din tc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu divan
TENISMÁN, -Ă s.m. și f. Sportiv care practică tenisul. [Pron. -men, pl. -meni, -mene. / < fr. tennisman]. Vezi definitia »
MANCIURIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Manciuria. ◊ (s. f.) limbă tunguză vorbită de manciurieni. (< Manciuria + -ian) Vezi definitia »
INDO-IRANIÁN, -Ă adj. limbi ĕne = grup de limbi indo-europene din care fac parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. (< fr. indo-iranien) Vezi definitia »
FAN1 s. m. admirator fanatic al vedetelor ecranului sau ale cântecului; suporter al muzicii de jaz sau rock. (< engl., fr. fan) Vezi definitia »
légman, légmani, s.m. (reg.) sublocotenent. Vezi definitia »