Definita cuvantului doborî
doborî (dobór, -ít), vb. – A da jos, a dărîma, a culca la pămînt. Sl. oboriti „a doborî”, probabil în compunere cu pref. do-, care indică o acțiune exclusivă (Miklosich, Lexicon, 472; Candrea), cf. oborî. – Der. doborîtor, adj. (care doboară).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu doborî
borî, borăsc v. t. v. i. (vulg.) 1. a vomita. 2. a denunța. Vezi definitia »
AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) îndurera. – Lat. *amarire. Vezi definitia »
zădăr'î (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădăr'î 3 pl. zădăr'âră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădăr'ând; part. zădărâ't Vezi definitia »
a vârî (pe cineva) în boală / în draci / în groapă / în sperieți expr. 1. a speria tare; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. 2. a enerva, a înfuria. Vezi definitia »
odorî, odorắsc, vb. (reg.) a termina o muncă agricolă, în special aratul. Vezi definitia »