năvráp (năvrápi), s. m. – Jefuitor, prădător. Sl. navrapŭ „pătrundere, incursiune” (Tiktin), cf. rus. navoropŭ. – Der. năvrăpi, vb. (a jefui; a se repezi, a se năpusti); năvrăpitură, s. f. (incursiune). Toate sînt cuvinte înv. (sec. XVII). Vezi definitia »

trap (-puri), s. n. – Mers în fugă al calului. – Var. Mold. treap. Germ. Trab (Tiktin). Vezi definitia »

ciorap, ciorapi s. m. (intl.) mănușă. Vezi definitia »

HANÁP s. n. Cupă din lemn, metal etc. bogat ornamentată, folosită în evul mediu pentru băut. – Din fr. hanap. Vezi definitia »

năstráp, năstrápi, s.m. (reg.; mai ales la pl.) picătură, strop; broboană de sudoare; stropitură de noroi. Vezi definitia »