Definita cuvantului dubiu
dúbiu s. n. – s. n. – Îndoială. Lat. dubium (sec. XIX). – Der. dubios, adj. (incert); dubitativ, adj. (care exprimă o îndoială); indubitabil, adj. (neîndoios).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dubiu
CONTRÁRIU s.n. Fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor și proceselor opuse unele altora. // adj. v. contrar. [< lat. contrarius, cf. it. contrario]. Vezi definitia »
NAINGÍU, naingii, s. m. Naist. [Pr.: na-in-] – Nai + suf. -ingiu. Vezi definitia »
CAFENÍU, -ÍE, cafenii, adj. De culoarea cafelei prăjite. – Cafea + suf. -iu (după castaniu, gălbeniu etc.). Vezi definitia »
LIMBÁGIU s.n. v. limbaj. Vezi definitia »
ALÓTRIU, -IE adj. (Livr.) Străin, divers, diferit. // (În forma alotrio-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „divers”, „străin”. [Pron. -tri-u. / < it. allotrio, gr. allotrios]. Vezi definitia »