Definita cuvantului dumica
dumicá (-c, -át), vb. – A sfărîma, a fărîmița, a tăia în bucățele. – Mr. dińic, dińicari. Lat. *dēmῑcāre, de la mῑca „bucățică”, cf. mică (Pușcariu 499; Candrea-Dens., 1095; REW 2551; Rosetti, I, 166, care greșește propunînd lat. demicāre „a lupta”). Rezultatul normal, demicāre sau dimicare (atestat în sec. XVII) a fost disimilat. Cf. formația paralelă din fr. émittier ‹ mie ‹ lat. mica. După Cihac, II, 94, din slov., ceh. demikát, mag. domika „terci”; este însă mai probabil ca aceste cuvinte să provină din rom. (cf. Scriban). – Der. dumicat, s. m. (fărîmă; îmbucătură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dumica
CONVOCÁ vb. tr. a chema (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit. (< fr. convoquer, lat. convocare) Vezi definitia »
RĂDICÁ vb. I v. ridica. Vezi definitia »
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească Vezi definitia »
hârlăuánca s.f. (reg.) dans țărănesc jucat de cîte doi flăcăi și două fete. Vezi definitia »
sosénca s.f. (reg.) pin. Vezi definitia »