supunăciúne, supunăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare. Vezi definitia »

SERVITÚDINE, servitudini, s. f. (Rar) Servitute. – Din lat. servitudo, -inis. Vezi definitia »

ESCLUSIÚNE s.f. v. excluziune. Vezi definitia »

INTROMISIÚNE s.f. (Rar) Introducere a unui corp în interiorul altuia. [Var. intromisie s.f. / < fr. intromission]. Vezi definitia »

INTERPÚNE vb. III. 1. tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpún. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune]. Vezi definitia »