ECOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază raporturile dintre organisme și mediul în care se dezvoltă și trăiesc. ◊ (În sociologie) Ecologie umană = studiul relațiilor dintre fenomenele sociale și spațiile în care sunt cuprinse. [Gen. -iei. / < fr. écologie, cf. gr. oikos – casă, logos – știintă]. Vezi definitia »

NOTÁȚIE s. f. 1. însemnare, înregistrare, notă. 2. sistem de semne convenționale pentru a exprima datele dintr-un domeniu; notare. ♦ ~ muzicală = sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale și a diferitelor raporturi dintre ele. (< fr. natation, lat. notatio) Vezi definitia »

SEROLOGÍE s. f. ramură a imunologiei care studiază anticorpii din serul sangvin, în timpul diverselor reacții imune. (< fr. sérologie) Vezi definitia »

METAXENÍE s. f. modificare a ovarului sau a receptaculului plantei materne sub influența gameților plantei paterne. (< fr. métaxenie) Vezi definitia »

OSẤRDIE s. f. (Pop.) Stăruință în executarea unui lucru; ardoare, zel, râvnă, sârguință, străduință. – Din sl. usrŭdije. Vezi definitia »