Definita cuvantului faimă
fáimă s. f. – Reputație, renume, celebritate. – Var. (înv.) famă. Lat. fama, dar der. directă pare incertă; este mai curînd cuvînt neol., format din latină pe baza modelului lui defăima (Candrea, Rom., XXXI, 308; Tiktin; Pușcariu 495; DAR; REW 3246). Sec. XIX. – Der. faimos, adj. (renumit, celebru).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu faimă
póliță (pólițe), s. f. – 1. Consolă, placă. – 2. Raft, blidar. – 3. Stinghia inferioară a jugului. – 4. Cormană. – Mr., megl. puliță. Sl. (sb., cr., pol.) polica, bg. policŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 274; Conev 62), cf. ngr. πόλίτσα, alb. policë, mag. pólcz. – Der. policioară, s. f. (blidar; cormană, apărătoare de urechi; Banat, jugastru). Vezi definitia »
ERGOTÍNĂ s.f. Substanță toxică extrasă din secara cornută, în medicină ca hemostatic; ergotoxină. [< fr. ergotine]. Vezi definitia »
INEFICIÉNȚĂ s. f. Lipsă de eficiență; neeficiență. [Pr.: -ci-en-] – In1-+eficienți. Vezi definitia »
HIPNOANALÍZĂ s. f. metodă psihoterapeutică în care se asociază hipnoza cu tehnica psihanalizei. (< fr. hypno-analyse) Vezi definitia »
FIÁRĂ, fiare, s. f. Animal sălbatic mare; bestie. ♦ Fig. Om extrem de rău, de crud, de violent. – Lat. fera. Vezi definitia »