bărbănóc (-ci), s. m. – Varietate de saschiu (Vinca herbacea, Vinca minor). – Var. barbanoc, brăbănoc, brebenoc etc. De la un prototip sl. *barvinokŭ (‹ lat. pervinca), cf. rut., rus. barvinok, pol. barwinek (Miklosich, Fremdw., 77; Berneker 44). Vezi definitia »

țirimóc s.n. (reg.) s.n. (reg.) țuică de prune. Vezi definitia »

ENTEROCÓC, enterococi, s. m. (Biol.) Microb prezent în intestin. – Din fr. entérocoque. Vezi definitia »

SORÓC, soroace, s. n. (Pop.) 1. Termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații; interval de timp în cuprinsul sau la sfârșitul căruia se efectuează un lucru. ◊ Loc. adv. (Pe) la soroace = din când în când; la zile mari. ◊ Expr. A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată. A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe; p. ext. a muri. ♦ Dată la care se întâmplă ceva. ♦ Epocă a anului când se coace și se strânge recolta; (concr.) recolta culeasă în această epocă. ♦ Menstruație. 2. Dată, fixată în practica creștină, când se pomenesc morții; slujbă religioasă care se face cu acest prilej. 3. (Rar) Margine, limită. ♦ Loc determinat. 4. Rost, socoteală, orânduială. ♦ (Reg.) Ursită, soartă; prevestire. – Din sl. sŭrokŭ. Vezi definitia »

DOC¹ s. n. pânză groasă de bumbac din care se confecționează haine ușoare, salopete etc. (< engl. duck) Vezi definitia »