Definita cuvantului falangă
falángă (fălắngi), s. f. – 1. Sul de lemn în care legau condamnații care erau bătuți la tălpi; era pedeapsa aplicată în vechime și elevilor la școală, desființată înainte de 1850. – 2. Bătaie. – Var. (înv.) falagă. Mr. falangu, megl. fálăgă. Ngr. φάλαγγας (Lokotsch 578), cf. tc. falaka (de unde var.), bg. falaga (› megl.). Este dublet de la falangă, s. f. (os de la degete), din gr. φάλαγξ, prin intermediul lat. phalanga, fr. phalange, și al lui parîngă. – Der. falanster, s. n., din fr. phalanstère; falansterian, adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu falangă
BIOCENÓZĂ s.f. (Biol.) Totalitatea organismelor vegetale și animale care populează un anumit mediu, formând un tot unitar. [< fr. biocénose, cf. gr. bios – viață, koinos – comun]. Vezi definitia »
dúlmă s.f. (reg.) dovleac, dovlecel. Vezi definitia »
păluiálă1, păluiéli, s.f. (reg.) 1. așezare a ierbii, a fânului în pale. 2. așezare în straturi, în grămezi. 3. dărăcire (a lânii). 4. vânturare (a cerealelor). Vezi definitia »
ă î ș ț á Vezi definitia »
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Angliei sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. Vezi definitia »