Definita cuvantului făurar
făurár s. m. – Februarie. – Mr. flivrar, istr. faurǫr. Lat. fĕbruarius (Pușcariu 591; Candrea-Dens., 574; REW 3120; DAR), cf. alb. fruer, fljur (Meyer 108; Philippide, II, 641), calabr. frevaru, friul. frevar. Este formă populară, paralelă lui fevruarie (sl. fevruarie), înv., și februarie, s. m. (lat. februarius). Prin analogie cu făurar „fierar” s-a ajuns și la o formă regresivă, faur „februarie”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu făurar
gar interj. – Imită croncănitul ciorii. Creație expresivă, cf. cîr. – Der. garoi, s. m. (țigan), ale cărui der. și semantism reproduc cuvîntul cioroi (după DAR, de la garvan; însă der. este dificilă). Vezi definitia »
TORȚIONÁR, -Ă adj. (Liv.) Care servește pentru tortură; chinuitor. // s.m. Persoană care aplică, execută tortura; călău, gâde. [Pron. -ți-o-, var. torsionar, -ă adj. / < fr. tortionnaire, cf. lat. tortionarius < tortio – tortură]. Vezi definitia »
GRĂJDÁR, grăjdari, s. m. Bărbat care se ocupă de îngrijirea animalelor adăpostite într-un grajd. – Grajd + suf. -ar. Vezi definitia »
MANDIBULÁR, -Ă adj. al mandibulei. (< fr. mandibulaire) Vezi definitia »
ȘTĂNȚÁR, ștănțari, s. m. Muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind-o cu ștanța (1). – Ștanță + suf. -ar. Vezi definitia »