Definita cuvantului ferfeli
ferfelí (-lésc, -ít), vb. – 1. A murdări. – 2. A sfîșia, a zdrențui. – Var. (numai sensul 2) ferfeniți. Creație expresivă (cf. Iordan, BF, II, 190). Mai puțin probabilă este der. de la terfeli (Lacea, Dacor., IV, 783), care aparține aceleași rădăcini expresive; cf. și morfoli. – Der. ferfen (var. ferfăn, farfen), s. m. (plantă, Tagetes erecta); ferfeniță (var. ferfeliță), s. f. (zdreanță; plantă, Tagetes erecta), cuvînt evident expresiv, pentru care s-au căutat zadarnic etimoane străine (ceh. frfén „muc”, după Cihac, II, 108; rut. ferfélicja „zăpadă deasă”, după Tiktin și Scriban; de la terfeli, după DAR; din mag. farfene, pentru Bogrea, Dacor., IV, 814); ferfenițos, adj. (zdrențuros). – Cf. fîl.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ferfeli
MILI- elem. „a mia parte”. (< fr. milli-, cf. lat. mille, o mie) Vezi definitia »
scârțălí, pers. 3 sg. scârțăléște, vb. IV refl. (reg.; despre lapte) a se strica, a se acri. Vezi definitia »
CUPULI- elem. cupulo-. Vezi definitia »
ZULÍ, zulésc, vb. IV. Tranz. (Argou) A fura. (din zulă) Vezi definitia »
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti. Vezi definitia »