Definita cuvantului fierbe
fiérbe (fiérb, fiért), vb. – 1. A trece un lichid în stare de vapori sub acțiunea căldurii. – 2. A coace. – 3. A clocoti, a face bășici. – 4. A mișuna, a forfoti. – 5. A fermenta, a se altera. – 6. A se tulbura, a se chinui, a se neliniști. – Mr. h’erbu, h’erșu, h’ertu, megl. ierb, ierș, iert. Lat. fĕrvĕre (Pușcariu 607; Candrea-Dens., 586; REW 3265; DAR), cf. it. fervere, sp. hervir (gal. ferber), port. ferver. Der. fierbătoare, s. f. (fierbere; loc la stînă unde se fierbe laptele); fierbător, s. n. (ceaun pentru fiert); fiert, adj. (fiert; copt; deprimat; ratat); fiertoare, s. f. (fierbere); fiertură, s. f. (fel de mîncare; supă), cuvînt pe care Meyer, Alb. St., IV, 92, îl derivă în mod inutil de la un lat. *fertura; nefiert, adj. (care nu este bine fiert, crud). Cf. fierbinte.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fierbe
ACHEBE, Chinua (n. 1930), scriitor nigerian de expresie engleză. Romane prezentînd dezagregarea societăților africane tradiționale în contact cu civilizația europeană („Săgeata Domnului”, „Demagogul”). Vezi definitia »
REFIÉRBE, refiérb, vb. III. Tranz. A fierbe ceva din nou. – Re1- + fierbe. Vezi definitia »
CHÉLBE s. f. (Pop.) Boală care constă în căderea părului de pe cap în arii rotunde, care pot fuziona; peladă; p. gener. chelie, calviție. – Et. nec. Vezi definitia »
PLÉBE s. f. 1. (În Roma antică) Categorie socială de oameni liberi fără o activitate permanentă, care trăiau din câștiguri întâmplătoare și din distribuții făcute de stat. 2. (În evul mediu) Pătura cea mai săracă a populației orășenești din apusul Europei, aflată în afara ierarhiei feudale și care, alături de țărănime, a avut un rol important în revoluțiile din sec. XVI-XVII. 3. (Livr.) Pătură socială fără drepturi, asuprită și exploatată; p. ext. mulțime, gloată. ♦ Fig. Categorie socială declasată; drojdia societății. – Din fr. plèbe, lat. plebs, -bis. Vezi definitia »
șălábe s.f. pl. (reg.) catalige, picioroange. Vezi definitia »