PROCEDÚRĂ s. f. 1. manieră de a proceda juridic; serie de formalități după care se realizează justiția; actele într-o instanță judecătorească. 2. ramură a dreptului care studiază procedura (1). 3. metodă în medicină, psihologie, sociometrie etc. 4. (inform.) metodă de rezolvare a unei probleme, defalcată în etape succesive; funcție executată de un subprogram, parte din sintaxa limbajelor evoluate. (< fr. procédure, lat. procedura) Vezi definitia »

ETNOGENÉZĂ s. f. 1. proces de formare a unui popor; etnogenie. 2. ramură a antropologiei care studiază originea și filiația raselor și a popoarelor. (< fr. ethnogenèse) Vezi definitia »

DZẤNĂ s. f. (Mold., Var.) Zână. Vezi definitia »

CARBOHEMOGLOBÍNĂ s.f. Compus instabil, care se formează în sânge în proporție foarte mică, din bioxid de carbon și hemoglobină. [< fr. carbohémoglobine]. Vezi definitia »

INERÉNȚĂ s.f. Calitatea a ceea ce este inerent. [Cf. fr. inhérence]. Vezi definitia »