PARACOLÍE s. f. tulburare a secreției biliare datorită unei acțiuni reflexe asupra nervilor secretori. (< fr. paracholie) Vezi definitia »

tireghíe (-íi), s. f. – 1. Drojdie, tartru, depunere, scursură. – 2. Piatră, mălură. – 3. Tartrat, acid de potasiu. – 4. Funingine. – 5. Apă de ploaie care se scurge cu multă tulbureală. – Var. (s)t(e)reg(h)ie, (s)tirigie, st(e)revie, stirevie. Ngr. τρυγία „drojdie” (Scriban; Gáldi 262), cf. bg. trigija „piatră”. Var. cu v sînt înv. și reproduc pronunțarea lui γ ngr. Celelalte ipoteze sînt improbabile: din lat. *stilligĭa (Cihac, I, 264; Koerting 9053; împotrivă, Densusianu, Rom., XXXIII, 286); din lat. *stiliginea, contaminare a lui stilla cu fuligineus (Giuglea, Cercetări, 20; Tiktin; Candrea), cf. ribagorz. estellesin; de la stiricidium (REW 8266). Vezi definitia »

LITOCROMÍE, litocromii, s. f. Procedeu tipografic de reproducere a picturii în culori. – Din fr. lithochromie. Vezi definitia »

șolticăríe, șolticăríi, s.f. (reg.) 1. escrocherie, vicleșug, viclenie, tertip, șarlatanie. 2. șmecherie, ștrengărie; ghidușie, poznă. Vezi definitia »

-ECTOMIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „excizie”, „extirpare”, „tăiere”. [< gr. ektome]. Vezi definitia »