IHTIOPATOLOGÍE s.f. (Zool.) Ramură a ihtiologiei care studiază bolile peștilor. [Pron. -ti-o-, gen. -iei. / cf. fr. ichtyopathologie]. Vezi definitia »

APOSPERMÍE s. f. reproducere fără fecundare sau fără semințe. (< fr. apospermie) Vezi definitia »

PALINOTAXONOMÍE s. f. ramură a palinologiei care se ocupă cu unele probleme de taxonomie și filogenie prin studiul morfologiei polenului. (< fr. palynotaxonomie) Vezi definitia »

ORTOEPÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi, pronunțare corectă a cuvintelor; parte a lingvisticii care studiază aceste reguli. (< fr. orthoépie, lat., gr. orthoepia, germ. Orthoepie) Vezi definitia »

țăcălíe, țăcălíi, s.f. (reg.) 1. frigare, țaglă. 2. (la pl.) stinghii, surcele. 3. vârf (ascuțit) de deal. 4. persoană cu chelie. Vezi definitia »