TÚBĂ s. f. 1. instrument muzical de suflat din alamă, cu registrul cel mai grav din orchestra simfonică, constând dintr-un tub conic răsucit, terminat cu un pavilion foarte larg și prevăzut cu un mecanism de ventile sau pistoane. 2. (anat.) formațiune canaliculară. (< fr., it., lat. tuba) Vezi definitia »

CHÉMBRICĂ, chembrici, s. f. Țesătură subțire de bumbac, vopsită într-o singură culoare și bine apretată. – Din engl. cambric. Vezi definitia »

PROTOPLANÉTĂ s. f. planetă în formare. (< fr. protoplanète, engl. protoplanet) Vezi definitia »

LĂSTĂRÍCĂ, lăstărele, s. f. Lăstăraș. – Din lăstar + suf. -ică. Vezi definitia »

PERISTRUMÍTĂ s. f. inflamație cu caracter supurativ a țesuturilor din jurul glandei tiroide. (< fr. péristrumite) Vezi definitia »