PIETÍSM s.n. Doctrină ascetică protestantă, apărută în Germania în sec. XVII, care admitea că fiecare poate interpreta scriptura în felul lui. [Pron. pi-e-. / < fr. piétisme]. Vezi definitia »

ANGLICÍSM, anglicisme, s. n. Expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și neintegrat în aceasta. – Din fr. anglicisme. Vezi definitia »

BICAMERÍSM s.n. Sistem politic comportând două adunări legislative. [< fr. bicamérisme]. Vezi definitia »

SOLECÍSM s.n. Greșeală de sintaxă (în vorbirea literară). [< fr. solécisme, cf. gr. soloikismos < Soloi – oraș din Cilicia, colonie ateniană unde se vorbea o greacă incorectă]. Vezi definitia »

MAHOMEDANÍSM s.n. Cult religios monoteist întemeiat în sec. VII de Mahomed, considerat ca profetul divinității supreme, Alah; mahometism, islamism. [Cf. it. maomettismo, fr. mahométisme]. Vezi definitia »