pílhă, pílhe, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre lemnele care se pun de-a curmezișul pe un drum de munte. 2. lemn pus de-a curmezișul pe capătul dinapoi al unei table de plută; cordar, călădău. 3. lemn pus de-a curmezișul apei, pe care se construiește o tablă de plută. 4. bucată de lemn care are la cap sârme, funii cu care se leagă plutele la mal. 5. lemn pus sub călcâiul țapinei. Vezi definitia »

APOCALÍPSĂ s. f. v. apocalips. Vezi definitia »

IDEOGRÁMĂ s.f. Semn folosit în scrierea unor limbi, care reprezintă un cuvânt, o idee. [< fr. idéogramme, cf. gr. idea – idee, gramma – scriere]. Vezi definitia »

RECUZÍTĂ s.f. Totalitatea obiectelor cu care se montează o piesă de teatru, un film etc. V. butaforie. ♦ Totalitatea obiectelor specifice unei sfere de activitate sau a ideilor unui sistem. [< germ. Requisit]. Vezi definitia »

PNEUMOMICÓZĂ s. f. dezvoltarea de ciuperci în plămân. (< fr. pneumomycose) Vezi definitia »