ABIOTROFÍE s.f. Slăbire, încetare a funcțiilor unui țesut, ale unui organism sau organ. [Gen. -iei. / < fr. abiotrophie, cf. gr. a – fără, bios – viață, trophe – hrană]. Vezi definitia »

DEPURÁȚIE s. f. depurare. (< fr. dépuration) Vezi definitia »

OVALIZÁȚIE s. f. ovalizare. (< fr. ovalisation) Vezi definitia »

NEVROGLÍE s. f. țesut conjunctiv de susținere a sistemului nervos central. (< fr. névroglie) Vezi definitia »

DODECAFONÍE s.f. (Muz.) Tehnică modernă de compoziție muzicală, bazată pe egalitatea celor douăsprezece sunete ale scării cromatice regrupate în serii, constituind prin diferite transformări organizarea unei părți (modul). [Gen. -iei. / < fr. dodécaphonie, it. dodecafonia, cf. gr. dodeka – douăsprezece, phone – sunet]. Vezi definitia »