MEMBRÁNĂ, membrane, s. f. 1. Nume dat țesuturilor animale sau vegetale, subțiri și suple, foarte diferite ca structură, care căptușesc, îmbracă, leagă, susțin sau delimitează anumite organe sau părți de organe; piele subțire; pieliță. ♦ Diferențiere protoplasmatică sau celulozică, care învelește și limitează celula animală și cea vegetală. 2. (Fiz.) Corp subțire flexibil, care prin vibrație, poate produce sau transmite sunete, fiind întrebuințat la telefon, la microfon și la alte aparate acustice sau de percuție. 3. Corp subțire folosit pentru a separa două medii; diafragmă. 4. (Înv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane. Vezi definitia »

poártă², pórți, s.f. (reg.) mal, țărm. Vezi definitia »

OÁRĂ², oare, s. f. (Reg.) Orătanie. – Lat. ovaria „ouătoare”. Vezi definitia »

FANTÓȘĂ s. f. marionetă, păpușă trasă de sfori. ◊ (fig.) om de paie. (< fr. fantoche) Vezi definitia »

STIMULÍNĂ s. f. hormon al hipofizei, stimulant al activității glandelor endocrine. (< fr. stimuline) Vezi definitia »