Definita cuvantului bir
BIR, biruri, s. n. 1. Impozitul principal perceput în statele feudale românești de la țărani și meșteșugari; p. gener. (pop.) impozit. ◊ Expr. A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi (în mod laș) dintr-un loc. 2. (Înv.) Tribut. – Din magh. bér.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bir
clistír (clistíre), s. n. – Spălătură stomacală. – Mr. glistir. Ngr. cultă ϰλυστήρ (sec. XIX). Mr. din ngr. vulg. γλυστήρι, cf. bg. glistir. Vezi definitia »
CLAVÍR, clavire, s. n. (Rar) Pian. [Pl. si: claviruri] – Din germ. Klavier. Vezi definitia »
MOHAÍR s.n. Păr de capră angora, din care se fac stofe, covoare etc. ♦ (P. ext.) Stofă țesută din lână amestecată cu păr de capră angora. [Pron. -ha-ir. / < engl., fr., it. mohair < cuv. arab]. Vezi definitia »
DUUMVÍR s. m. magistrat roman care exercita o funcție importantă împreună cu un alt magistrat. (< lat. duumvir) Vezi definitia »
clondír (clondíre), s. n. – Carafă, sticlă. – Var. crondir. Mr. clondir, megl. clundir. Ngr. ϰρυωντήριον (Vasmer, Gr., 81; cf. Cihac, II, 648), cf. ngr. ϰροντήρι, bg. krondir, sb. kondir, kondír (sec. XV). Der. directă din bg. (Berneker 558) pare probabilă numai pentru var. Vezi definitia »