PARADIAFONÍE s.f. Percepție în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit. [Pron. -di-a-, gen. -iei. / < fr. paradiaphonie]. Vezi definitia »

AMIXÍE s.f. Absența secreției de mucus normal. [< fr. amyxie, cf. gr. a – fără, myxa – mucus]. Vezi definitia »

CONCATENÁȚIE s. f. 1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. 2. (lingv.) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere. (<fr. concaténation, lat. concatenatio) Vezi definitia »

RETROFLÉXIE s.f. v. retroflexiune. Vezi definitia »

DUBITÁȚIE s.f. Figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el pentru a preveni obiecțiile; addubitație. [Gen. -iei, var. dubitațiune s.f. / cf. fr. dubitation, lat. dubitatio]. Vezi definitia »