VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit, ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil. Vezi definitia »

AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire sau adăpost; refugiu. ◊ Drept de azil = protecție de care se bucură cineva în virtutea unei legi. 2. (În trecut) Instituție în care erau internați bătrânii, infirmii etc. fără familie sau de care nu puteau sau nu voiau să se îngrijească familiile respective. – Fr. asile (lat. lit. asylum). Vezi definitia »

REPREZENTÁBIL, -Ă adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. [Cf. fr. représentable]. Vezi definitia »

BREUIL [bröi], Henri (1877-1961), arheolog francez. Specialist în epoca paleolitică, îndeosebi în studiul manifestărilor artistice ale omului paleolitic („Picturile rupestre din Peninsula iberică”, „Africa preistorică”). Vezi definitia »

INSEPARÁBIL, -Ă adj. (de) nedespărțit. (< fr. inséparable, lat. inseparabilis) Vezi definitia »