TĂVĂLEÁLĂ, tăvăleli, s. f. 1. Bătaie, trânteală; rostogolire. 2. Fig. (În expr.) A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor. – Tăvăli + suf. -eală. Vezi definitia »

PLACENTÍTĂ s. f. inflamație a placentei. (< fr. placentite) Vezi definitia »

INDEHISCÉNȚĂ s. f. însușire a fructelor indehiscente. (< fr. indéhiscence) Vezi definitia »

Piatră , pământul irigat aduce toamna recolta .... Vezi definitia »

munúnă (-ni), s. f. – (Trans., Maram.) Coroană de flori purtată pe cap de fete. Origine necunoscută. Dacă-i o deformare din cunună, nu se înțelege mecanismul ei. Vezi definitia »