COMORÁȚIE s. f. 1. insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. 2. figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare și, sau în propoziție; epimonă. (<lat. commoratio, fr. commoration) Vezi definitia »

CONCILIÁȚIE s. f. 1. conciliere. ◊ procedură, în dreptul internațional, urmărind înlăturarea conflictelor. 2. figură retorică în care se folosește un argument „ostil” pentru propria cauză. (<fr. conciliation, lat. conciliatio) Vezi definitia »

PEDOPSIHIATRÍE s.f. Studiul bolilor psihice ale copilului. [Gen. -iei. / < fr. pédopsychiatrie]. Vezi definitia »

DISCOFILÍE s.f. Pasiunea pentru discuri; tendința de a colecționa discuri. [Gen. -iei. / < fr. discophilie]. Vezi definitia »

ICONOLATRÍE s. f. (Livr.) Adorație a icoanelor. – Din fr. iconolâtrie. Vezi definitia »