RETÍV, -Ă adj. îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. (< fr. rétif) Vezi definitia »

DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adj. Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. – Din fr. distinctif. Vezi definitia »

TRANSLATÍV, -Ă adj. (jur.; despre acte) prin care se transferă un drept. (< fr. translatif) Vezi definitia »

SOCIATÍV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociatif. Vezi definitia »

AFLICTÍV, -Ă adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe cel care o suferă. [< fr. afflictif]. Vezi definitia »