ADENOIDÍSM s. n. ansamblu de tulburări în dezvoltarea copilului, cauzate de infecția cronică a vegetațiilor adenoide. (< fr. adénoïdisme) Vezi definitia »

MONOHIBRIDÍSM s. n. (Biol.) Încrucișare între indivizi care diferă printr-un singur caracter; monohibridare. – Din fr. monohybridisme. Vezi definitia »

NATURALÍSM s. n. 1. curent, tendință în artă și literatură care își propune reproducerea obiectivă a realității, acordând preferință aspectelor urâte, vulgare ale naturii omenești. 2. curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și biologic în explicarea caracterelor umane. 3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură. 4. doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei. 5. doctrină după care viața morală trebuie să se conformeze legilor naturii. (< fr. naturalisme) Vezi definitia »

ALELOMORFÍSM s.n. Totalitatea relațiilor dintre alelele aceluiași caracter. [< fr. allélomorphisme]. Vezi definitia »

RUTILÍSM s.n. Colorație congenitală roșcată a părului. [< fr. rutilisme, cf. lat. rutilus – roșiatic]. Vezi definitia »