RAȚIONALÍSM s.n. 1. Încredere în rațiune, în capacitatea acesteia de a cunoaște realitatea. 2. Concepție în teoria cunoașterii care consideră rațiunea drept unic izvor al cunoașterii, afirmând că necesitatea și universalitatea nu pot fi deduse din experiență, prin generalizarea ei, ci numai din rațiune, unde există independent de experiență, aprioric. [Cf. fr. rationalisme]. Vezi definitia »

SADOMASOCHÍSM s. n. sadism combinat cu masochism. (< fr. sadomasochisme) Vezi definitia »

FILANTROPINÍSM s.n. Mișcare pedagogică din sec. XVIII, care, urmând teoriile lui J. J. Rousseau, voia să făurească o educație firească și umană a copiilor; filantropism. [< germ. Philanthropinismus]. Vezi definitia »

SACERDOTÍSM s. n. caracter sacerdotal. ◊ (peior.) credință în harul preoțesc sau în importanța preoțimii. (după engl. sacerdotalism) Vezi definitia »

ISTORÍSM s. n. principiu de bază al metodei dialectice în cercetarea științifică, potrivit căruia evenimentele și fenomenele se studiază în procesul apariției, dezvoltării și pieirii lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. (< fr. historisme, rus. istorizm) Vezi definitia »