ÎNVĂȚĂTÓR, -OÁRE, învățători, -oare, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor. ♦ Persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor. II. Adj. (Înv.) Care învață, care sfătuiește. – Învăța + suf. -ător. Vezi definitia »

ZBIERĂTÓR, ZBIERĂTOÁRE, zbierătóri, zbierătoáre, adj. Care strigă, zbiară. (zbiera + suf. -ător) Vezi definitia »

BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu bace. [< fr. baccivore]. Vezi definitia »

vântișór s. n. Vezi definitia »

ANGKOR, localit. în Cambogia, veche capitală a Imp. khmer omonim (sec. 9-15). Remarcabile vestigii de artă khmeră; templul Angkor Vat, monumentală construcție a Asiei de Sud-Est și reședința regală Angkor Thom cu sanctuarul budist Bayon (templul în formă de piramidă, sec. 12-13). Vezi definitia »