PREDICÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Acțiunea de a predica; propovăduire. 2. (Log.) Atribuire a unei calități sau a unui atribut unui subiect într-o propoziție. ◊ Judecăți de predicație = judecăți care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Gen. -iei. / < fr. prédication]. Vezi definitia »

BUCHERÍE s. f. Buchereală. – Din bucher + suf. -ie. Vezi definitia »

CRISTALURÍE s. f. apariția cristalelor de săruri minerale în urină. (< fr. cristallurie) Vezi definitia »

BIOSPEOLOGÍE s.f. Parte a speologiei care se ocupă cu studiul animalelor și al plantelor cavernicole. [< fr. biospéologie]. Vezi definitia »

subbărbíe, subbărbíi, s.f. (reg.) curelușă a hamului, care trece pe sub bărbia calului. Vezi definitia »