DISLALÍE s. f. (Med.) Greutate în pronunțarea cuvintelor. – Din fr. dyslalie. Vezi definitia »

HIPERSUSTENTÁȚIE s.f. Portanță a profilului unei aripi care se obține prin diferite dispozitive peste portanța normală. [< fr. hypersustentation]. Vezi definitia »

DEMODULÁȚIE, demodulații, s. f. Separare a oscilației de frecvență joasă de unda purtătoare de înaltă frecvență. – Din germ. Démodulation, fr. démodulation. Vezi definitia »

LÉCȚIE s.f. 1. Formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunoștințe într-o unitate de timp; oră de școală consacrată unei anumite discipline. ◊ A da (sau a lua) lecții = a (se) medita (2) în particular. ♦ Temă, ceea ce elevul are de învățat la o materie într-o zi. 2. (Fig.) Învățătură morală, experiență (culeasă în urma unei întâmplări etc.). 3. Dojană, mustrare. [Gen. -iei, var. lecțiune s.f. / < lat. lectio, cf. it. lezione, germ. Lektion]. Vezi definitia »

MONODÍE s. f. 1. monolog liric în tragediile antice grecești. 2. muzică bazată pe o singură linie melodică; cântec la o singură voce. (< fr. monodie, gr. monodia) Vezi definitia »