ASIGNÁȚIE, asignații, s. f. (Înv.) Hârtie-monedă, bancnotă. – Fr. assignation (lat. lit. assignatio, -onis). Vezi definitia »

FÚNCȚIE/FUNCȚIÚNE s. f. 1. activitate prestată de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciu; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ◊ (log.) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. activitate proprie unui organ, unei ființe animale sau vegetale. 4. totalitatea proprietăților chimice ale unui compus, determinate de o anumită grupă de atomi din moleculă. 5. (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. a fi în ~ de... = a depinde de... 7. (inform.) subprogram care calculează și întoarce subprogramului apelant o singură valoare. (< fr. fonction, lat. functio) Vezi definitia »

ALOTRIOGEUZÍE s. f. pervertire a simțului gustativ. (< engl. allotriogeusia) Vezi definitia »

polosíe s.f. (reg.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »

LUMINÁȚIE s.f. (Rar) Iluminație. [Cf. it. luminazione, rus. liuminațiia]. Vezi definitia »