GÍGĂ s. f. 1. vechi dans englez, de origine populară, cu mișcare săltăreață; melodia corespunzătoare. ◊ ultima parte a unei suite instrumentale, după sarabandă. 2. vechi instrument cu coarde și arcuș, cu spatele bombat. (< fr. gigue, it. giga) Vezi definitia »

LOBBYÍSTICĂ s. f. sistem de presiune în politică, în economie. (< lobbyist + -ică) Vezi definitia »

PLOIEȘTEÁNCĂ, ploieștence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Ploiești. ♦ Locuitoare din municipiul Ploiești. [Pr.: plo-ieș-] – Ploieștean + suf. -că. Vezi definitia »

HIDRÓZĂ¹ s. f. transpirație abundentă. (< fr. hidrose) Vezi definitia »

DÉLNIȚĂ, delnițe, s. f. 1. (În evul mediu, în Țara Românească) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv; jirebie. 2. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Parte dintr-o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului. Patru delnițe de fânaț. 3. (Înv. și reg.) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într-o luncă sau pe un delușor; p. ext. moșie, proprietate. – Cf. ucr. dil'nyc'a. Vezi definitia »