TEODICÉE s. f. 1. parte a metafizicii care tratează despre divinitate, despre existența și atributele sale. 2. teologie naturală având ca obiect problema cunoașterii lui Dumnezeu și a providenței divine în termenii rațiunii. 3. doctrină filozofico-religioasă, inițiată de Leibniz, potrivit căreia existența răului în lume nu infirmă bunătatea divină. (< fr. théodicée) Vezi definitia »

COMPOZÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate gamopetale, cu florile reunite într-un capitul; compozite; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ze-e, sg. invar. / < fr. composées]. Vezi definitia »

RIZOCARPÉE s.f.pl. Ordin de plante ierboase, având numai rădăcinile perene; (la sg.) plantă din acest ordin. [Pron. -pe-e, sg. invar. / < fr. rhizocarpées, cf. gr. rhiza – rădăcină, karpos – fruct]. Vezi definitia »

HIDRORÉE¹ s. f. scurgere cronică a unui lichid apos dintr-o mucoasă inflamată. (< fr. hydrorrhée) Vezi definitia »

MALVACÉE, malvacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, având flori hermafrodite cu cinci petale și multe stamine, iar fructul o capsulă; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. malvacée. Vezi definitia »