REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ♦ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif. Vezi definitia »

RECOGNITÍV, -Ă adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. [< fr. récognitif]. Vezi definitia »

CVIETÍV s.n. v. chietiv. Vezi definitia »

EXSUDATÍV, -Ă adj. (despre inflamații) însoțit de supurație. (< fr. exsudatif) Vezi definitia »

AGRESÍV, -Ă adj. Care atacă neprovocat, care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil, certăreț. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care vine în contact. [Cf. fr. agressif, it. aggressivo]. Vezi definitia »