GÉNIU² s.n. Specialitate militară, armă care se ocupă cu lucrări de fortificații, cu construirea de poduri etc.; trupele care fac parte din această armă. [Pron. -niu. / < fr. génie, cf. it. genio]. Vezi definitia »

PLUMBURÍU, -ÍE, plumburii, adj. De culoarea plumbului (1); cenușiu, sur; p. ext. (despre cer, văzduh) încețoșat, întunecos. – Plumb + suf. -uriu. Vezi definitia »

TURBURÍU, -ÍE adj. v. tulburiu. Vezi definitia »

CENÓBIU s.n. 1. (Liv.) Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun; cinovie. 2. (Biol.) Colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. [Pron. -biu. / < it. cenobio, cf. gr. koinos – comun, bios – viață]. Vezi definitia »

SPITALAGÍU, spitalagii, s. m. (Înv.) Infirmier. – Din spital + suf. -(a)giu. Vezi definitia »