puríță, puríțe, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee cu flori galbene și fructe achene; dentiță. 2. plantă erbacee denumită și: cârligioasă. Vezi definitia »

BRICHÉTĂ², brichete, s. f. Produs obținut din aglomerarea prin presiune a pulberii unor materiale în formă paralelipipedică sau ovoidală, spre a fi mai ușor transportate sau întrebuințate. Brichete de cărbune. – Fr. briquette. Vezi definitia »

FOLICULÍTĂ s.f. Boală de piele caracterizată prin mici bășicuțe pline cu puroi, localizate în jurul unui fir de păr. [< fr. folliculite]. Vezi definitia »

DIATÓNICĂ, diatonice, adj., s. f. 1. Adj. (în sintagma) Gamă diatonică = succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri. 2. S. f. Structură melodică formata din tonuri și semitonuri. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatonique, lat. diatonicus. Vezi definitia »

MÓBILĂ s.f. Lucru care servește la amenajarea unei locuințe. ♦ (Col.) Mobilier. [Cf. it. mobile, fr. meuble]. Vezi definitia »