Definita cuvantului alternanță
ALTERNÁNȚĂ s. f. 1. însușirea de a alterna. ◊ procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente. 2. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparținând unei familii. ♦ ~ vocalică = alternanță între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanță prin consoane. (< fr. alternance)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu alternanță
TĂȘCÚȚĂ, tășcuțe, s. f. Diminutiv al lui tașcă; tășculiță. – Tașcă + suf. -uță. Vezi definitia »
RUÁDĂ s. f. mișcare inversă a cabrării calului, în ridicarea trenului posterior de la sol, animalul executând o azvârlire, sprijinindu-se pe trenul anterior. (< fr. ruade) Vezi definitia »
BUTADIÉNĂ, butadiene, s. f. Substanță chimică din clasa hidrocarburilor nesaturate, care se prezintă ca un gaz incolor, insolubil în apă și care se utilizează la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc. [Pr.: -di-e-] – Din fr. butadiène. Vezi definitia »
PROCAÍNĂ s.f. Novocaină. [Pron. -ca-i-. / < fr. procaïne]. Vezi definitia »
SCÂRȚÂIÁLĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-ia-] – Scârțâi + suf. -eală. Vezi definitia »