COERCITÍV, -Ă adj. care constrânge. ♦ câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizația unui corp feromagnetic. (< fr. coercitif) Vezi definitia »

CAPACITÍV, -Ă, capacitivi, -e, adj. (Tehn.) Referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric. – Din engl. capacitive. Vezi definitia »

EXTRUZÍV, -Ă adj. referitor la extruziune. ♦ rocă ~ă = rocă magmatică care ajunge la suprafață prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ și apoi se solidifică rapid. (< fr. extrusif) Vezi definitia »

IMITATÍV, -Ă, imitativi, -e, adj. Care imită (sunete). – Din fr. imitatif, lat. imitativus. Vezi definitia »

REPARTITÍV, -Ă adj. care are ca obiect faptul de a repartiza. (< fr. répartitif) Vezi definitia »