RÖNTGEN s. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau Y. ◊ Radiații X sau Y. [Pr.: rönt-ghen. – Var.: róentgen s. m.] – Din germ. Röntgen[strahlen]. Vezi definitia »

INFARCTOGÉN, -Ă adj. care provoacă un infarct. (< fr. infarctogène) Vezi definitia »

NITROTOLUÉN s. n. nitroderivat al toluenului, substanță gălbuie cu miros caracteristic, pentru obținerea toluidinei. (< fr. nitrotoluène) Vezi definitia »

AUTOGÉN, -Ă adj. Care îmbină prin sine însuși, care există prin sine însuși. ◊ Sudură autogenă = sudură a două piese metalice, făcută cu ajutorul unui metal topit la o flacără oxiacetilenică. [Cf. fr. autogène, it. autogena]. Vezi definitia »

xilén (hidrocarbură lichidă) s. m., pl. xiléni Vezi definitia »