toroápă (-pe), s. f. – 1. Mîrțoagă, gloabă. – 2. Încurcătură, necaz. Origine incertă. Probabil în legătură cu rus. toropitĭ „a grăbi”, cf. rut. toropa „mocăit” (Candrea). Vezi definitia »

AGROTÉHNICĂ s. f. Știință care se ocupă cu tehnica menținerii și creșterii fertilității pământului arabil.- Din agro- + tehnică. Vezi definitia »

COCOÁRĂ s. f. v. cocor. Vezi definitia »

fáidă s.f. (reg.) folos. Vezi definitia »

COLONÉTĂ s. f. (arhit.) coloană mică și zveltă; colonină. (<fr. colonnette) Vezi definitia »