ERUCTÁȚIE s.f. Eliminare de gaze sau de mici cantități de suc gastric prin esofag și cavitatea bucală; râgâială, râgâit. [Gen. -iei, var. eructațiune s.f. / < fr. éructation, cf. lat. eructatio]. Vezi definitia »

DEFINÍȚIE s.f. 1. Operație logică prin care se arată conținutul unei noțiuni, enunțându-se notele ei esențiale sau adesea indicându-se genul proxim și diferența specifică; propoziție prin care se exprimă această determinare. ◊ Prin definiție = prin însăși natura lucrurilor. 2. Procedeu conceptual servind la introducerea unui simbol nou într-un limbaj formalizat sau la specificarea semnificației unei expresii. [Gen. -iei, var. definițiune s.f. / cf. fr. définition, it. definizione, lat. definitio]. Vezi definitia »

ÁRMIE, armii, s. f. (Înv.) Armată. (1) – Din rus. armiia. Vezi definitia »

TELEMETRÍE s. f. tehnica măsurării ditanțelor cu ajutorul telemetrului. ◊ metodă de măsurare și transmitere la distanță a informației. (< fr. télémétrie) Vezi definitia »

CALEFÁCȚIE f. împiedicare a contactului direct dintre o picătură de lichid și suprafața unui metal încălzit pe care cade picătura. (< fr. caléfaction) Vezi definitia »