NEOREALÍSM s.n. 1. Curent filozofic contemporan care consideră că ontologia are o autonomie absolută față de gnoseologie, obiectul cunoașterii constituind o „realitate” independentă de subiectul cunoscător și de procesul cunoașterii. 2. Curent în literatura, artele plastice și cinematografia italiană contemporană, care se manifestă printr-o tendință de apropiere de faptul real, de viața cotidiană a oamenilor, prezentând, alături de personaje și fenomene tipice, fapte brute, mărunte, nesemnificative. [Cf. fr. néo-réalisme, it. neorealismo]. Vezi definitia »

HELIOTACTÍSM s. n. (Biol.) Heliotropism. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotactisme. Vezi definitia »

DEMORFÍSM s.n. Procesul de distrugere și descompunere a rocilor solide. [< fr. démorphisme]. Vezi definitia »

IDEALÍSM s.n. 1. Orientare fundamentală în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, ideea drept factor primordial, iar materia, natura, existența ca factor secund. 2. (Rar) Urmărire dezinteresată a unui ideal. [Pron. -de-a-. / < fr. idéalisme]. Vezi definitia »

FINITÍSM s. n. Concepție metafizică care susține că universul este mărginit. – Din fr. finitisme. Vezi definitia »