ACCENTUATÍV, -Ă adj. (Rar) Referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic. [Cf. it. accentuativo]. Vezi definitia »

SUBSTRACTÍV, -Ă adj. 1. (mat.; despre numere, segmente) care se succedă dintr-un număr, segment. etc. 2. (despre amestecuri de culori) care se realizează prin eliminarea unui domeniu din spectrul luminii albe. (< fr. soustractif) Vezi definitia »

PERCEPTÍV, -Ă adj. În legătură cu percepția; care (poate) percepe. [< fr. perceptif]. Vezi definitia »

CONCLUSÍV, -Ă, conclusivi, -e, adj. Care constituie o concluzie, care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă = propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var.: concluzív, -ă adj.] – Din fr. conclusif. Vezi definitia »

ASCENSÍV, -Ă adj. Ascendent. [< it. ascensivo]. Vezi definitia »